Emoţiile primăverii sînt în pîrg, în acest timp minunat ce urmează Învierii. Ceea ce a fost floare cîndva începe să devină puţin cîte puţin fruct. “Gorgoază” – îi zic unii, “jefuind” într-un gest ştrengăresc corcoduşii din cartier. “Aguridă” – numesc alţii viaţa aceasta dintre floare şi fruct (neuitînd avertismentul acela cu “strepezitul dinţilor”).
Roadele cresc. Anotimpul se pîrguieşte.
Mie îmi pare că arborii, ca şi oamenii, trec la vremea aceasta din an printr-un şir de emoţii, care se vor topi la vară sub raza fierbinte a soarelui. În lumina lui.
O lumină ruptă din cea a Învierii.
In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 30 aprilie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu