Ajun. A ajuna. Ajunare. Dar şi "in ajun"... Dezghioc sensurile din dicţionare. "Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment" (DEX). Ori, mai rar intălnit, cu sensul "preziuă". Aproape o poezie... Alte dicţionare vorbesc anume despre acea "zi sau perioadă de timp" care precede sărbătorile mari. De obicei, sunt zile de post (Ajunul Crăciunului), dar pot fi şi zile obişnuite (in ajunul Anului Nou). De fapt, dacă este să respectăm adevărul etimologic, atunci... sensul acesta mult mai răspăndit provine din cel pe care DEX-ul il consideră azi ca sens secundar: "ajun" sau "post negru". Părintele Samuel, eclesiarhul Catedralei Reintregirii Neamului de la Alba Iulia, imi atrăgea atenţia asupra originilor cuvăntului. "Provine din limba latină, din «jejunium». Iar acest «jejunium» insemna un post sever, in care nu se mănca nimic. Preceda marile praznice". In unele părţi ale ţării, "arjun" sau "agiun" inseamnă "pe nemăncate" sau "flămănd". In toate limbile şi dialectele romanice vom intălni forme asemănătoare ale cuvăntului (iagiuna - dialect napoletan, zazun - dialect genovez, jeun - limba franceză, ayuno - limba spaniolă). Mai mult, există şi o mică "familie de cuvinte": a ajuna - a ţine post, ajunat - post, ajunător - cel care posteşte. Şi chiar un nume propriu care-l conţine: Moş Ajun. Dar, făcănd abstracţie de dicţionare, in "lumea reală" ajunul, ajunarea sunt ultima probă de credinţă inainte de Naşterea Domnului. In seara de Ajun, femeile care au ţinut postul - sunt "curate", adică - pregătesc pe la case "colacii de Crăciun", care se mănăncă la ospeţele rituale. Aceşti colaci, preparaţi in formă de cerc, de potcoavă sau de stea, sunt incărcaţi cu puteri. Ei se servesc la ospeţele rituale, se dăruiesc colindătorilor sau se dau de pomană pentru sufletul morţilor. Oferindu-i, colacii de Crăciun repreÂzintă un sacrificiu spiritual care este garanţia unui An Nou imbelşugat.
In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 19 decembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu