Tot adunănd anii in bocceluţa cu care mă preumblu călător prin lume şi prin viaţă, am ajuns să-nţeleg că sărbătorile de iarnă - Crăciunul, mai ales - vin de fiecare dată cu... nostalgii. Un paradox, aş zice. Prin tradiţie, Naşterea Domnului aduce speranţa in ziua de măine. Ne-nvăluie viitorul in frumoase promisiuni, aşa cum parfumul cetinei şi-aromele cozonacului, ale sarmalelor şi-ale colacilor albi şi pufoşi ne invăluie la ceasul cel sfănt. Dar vin şi cu liota de colindători ai anilor mai vechi.
Şi-n alaiul acela ne răgăsim, de fiecare dată, la fiecare dintre vărstele noastre. De la colindul cel scurt şi-ngănat al primilor ani, pănă la seara de Ajun in care repetam primul colind al pruncilor noştri...
In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 19 decembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu