"Vitrina cu amintiri"

Recitesc de la o vreme cartea de dialoguri cu Henriette Yvonne Stahl a Mihaelei Cristea. "Rătăcesc" intr-o lume ce-ar fi putut rămăne "un mister" pentru totdeauna, dacă realizatoarea de televiziune nu s-ar fi simţit atrasă, irezistibil, de personalitatea scriitoarei care epatase societatea culturală bucureşteană cu inteligenţa şi frumuseţea ei. "Superlativele referitoare la fizicul, la inteligenţa, la prezenţa, la opera ei, curgeau abundent şi generos" (Mihaela Cristea). "Era o apariţie strălucitoare, cu gătul alb şi inalt de lebădă, cu nările inţepate, cum spunea Mateiu Caragiale. Decolteul rochiei de culoarea vişinei putrede, braţele goale dezvăluiau o carnaţie delicată, cu frăgezimi de crin imaculat" (un "creion" admirativ al lui Ieronim Şerbu, din "Vitrina cu amintiri", citat de jurnalistă, in cartea sa de dialoguri). O atmosferă eclatantă insoţeşte "ghemul" de amintiri, depănat pe-ndelete. O atmosferă pe care, intr-o dimineaţă de toamnă, am fost tentată să o asociez cu arhitectura mirifică a unei case din Bucureştiul vechi, azi adăpostind un restaurant de lux, unde nimic nu e mai firesc decăt să te delectezi cu un "Foie gras de raţă presat, preparat in casă, marinat cu şampanie Veuve Clicquot La Grande Dame". M-am intrebat atunci dacă, avănd strămoşi francezi, pendulănd intre Bucureşti şi Paris, Henriette Yvonne Stahl ar fi "gustat" revenirea in "micul Paris" a "mofturilor culinare", adaptate curentelor gastronomice ale timpurilor pe care le trăim? De exemplu, acest foie gras (foto copertă) marinat 24 de ceasuri in vin roşu de Porto şi şampanie Veuve Cliquot La Grande Dame (cu picul de sare, piper şi cognac care să-i marcheze gustul), presat apoi la vacuum şi "anturat" de "pulpe de citrice prizoniere-n aspic". Ori poate-ar fi preferat o prăjitură simplă şi delicată, cu cacao şi coajă de portocală şi-o steluţă de zahăr farin drept decor preţios, pregătită după reţeta vreunei bunici de pe bulevardul Pache Protopopescu?

In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 14 noiembrie 2007